o dorinta si un zambet capitolul II

capitolul II

Simteam cum cineva ma apuca de umar si imi spune bland " Bee trebuie sa mergi la scoala iti amintesti? "Hmmm? Ce?" spuneam eu inca cu ochii inchisi. Hmmm.... scoala. Am inceput sa rad. Stai putin! O nu, am...

    - SCOALA!!! am urlat eu. Acum mi-am dat seama. Am dormit imbracata pe canapea si era.. o nu ora 7:20. La 8 incepeau orele. Offf. M-am grabit la mine in camera si am facut rapid un dus. 7:27. Bun mai am timp. Am incercat sa ma imbrac cat mai repede. Totusi a cam durat ceva. Nu ma pot imbraca foarte rapid. Frumusetea necesita timp. Cand am terminat era 7:49. 10 minute... ajung la timp la scoala. Am coborat rapid si m-am indreptat spre usa. Stai! Cheile de la masina. Din fericire erau agatate in cuier.

Stai! dar micul-dejun...? striga mama. Nu m-am intors si i-am spus doar:

    -N-am timp. Si chiar nu aveam. 7:52. Poate ajung la timp. M-am urcat in masina si am pornit. Imi iubeam masina. Era o dacia duster mai caramizie. Am ajuns la 7:57 si am tasnit catre clasa de spaniola. Profesorul intarzia de obicei si sper ca si de data asta. Spre norocul meu nu era nici azi in clasa cand am intrat eu. Dar era ceva ciudat. Toti stateau cuminti in banca. M-am asezat pe locul meu ca de obicei care era a treia banca pe randul din mijloc. Mi-am scos cartile si am asteptat. Ce am asteptat nici eu nu stiu.

    -Ai intarziat domnisoara. am auzit o voce ragusita si parca mai tanara in spatele meu. Acum stiu de ce toti stateau cuminti. As avea pretentia ca pe viitor sa vii la timp. M-am facut inteles? bun asta era prea de tot. Imi reproseaza mie ca eu intarzii si el niciodata nu vine la timp. Nu m-am intors catre el, dar am spus cu o voce hotarata:

-Da am inteles, dar nu sunt eu cea care intarzie tot timpul la ore. Toti s-au intors curiosi catre mine. Dumneavoatra sunteti acela. Si in plus nu am intarziat. Orele incep la ora 8 fix. Adica acum. (Suna soneria). Daca dumneavoastra doriti sa veniti mai repede foarte bine si chiar ma bucur ca o faceti. Asa nu veti mai intarzia si am putea avea o ora de spaniola de exact 60 de minute. Si in ceea ce ma priveste, eu am venit la 7:58, deci nu ma simt vinovata pentru ca am venit cu doua minute inainte de inceperea orelor. Toti se uitau la mine mirati. Le-am zambit. Uite cum mi-am adaugat puncte reputatiei mele. Profesorul inainta catre catedra. Dar ceva nu era in regula. Pe cap avea par. Profesorul avea doar cateva firisoare lateral. Si acesta nu avea burta. Se intoarse catre mine... Si era mai tanar. Nu parea sa aiba mai mult de 23 de ani. Se uita catre mine si puteam sa jur ca acela era un zambet.

    -Scuza-ma, cred ca ma confunzi cu domnul profesor Pintea. se auzi un ras infundat langa mine. Pff era Cris. Dar nu sunt el dupa cate vezi.Yo soy un maestro sustituto.Mi nombre es David. y tu nombre es (sunt profesorul suplinitor. Ma cheama David, iar pe tine)... zambi si astepta un raspuns. A vorbit pe un ton mieros ca si unui copil de 5 ani. Aloo! sunt in a 9-a! Precis se gandeste ca nu stiu spaniola. Sau ca sunt la fel de inculta ca si prostii de aici. Dar m-a invitat in lupta pe frontul meu. I-am intors zambetul si am spus pe un ton defensiv:

    -Mi nombre es Beatrice (numele meu este Beatrice. Bee para los amigos (Bee pentru prieteni). Encantado de conocerte (incantata de cunostinta). y tienes razón, confundí el maestro (si aveti dreptate. v-am confundat cu profesorul). pero aún así apoyan la idea (dar inca imi sustin ideea). Llegué dos minutos antes de la hora de empienzar. (am ajuns cu doua minute inainte de inceperea orei). Inca zambeam. Cu siguranta nu se astepta sa ii raspund in spaniola. Defapt nimeni nu stia ca eu stiu asa bine spaniola. Bine, nimeni inafara de Sam si Di. Toti ma priveau mirata. Dar in cap aveam doar doua lucruri si eram fericita. 1: i-am inchis gura la profesor, sau mai bine zis l-am lasat cu gura deschisa si 2: puncte in plus... Bine poate al doilea lucru era mai superficial dar hei! Niciodata nu strica puncte in plus la reputatie. Mail ales ca eram boboc. M-am uitat la profesor. M-a vazut si mi-a aratat un zambet. Asta e tot ce poti? Cred ca profesorul asta trebuie sa primeasca o lectie despre zambete irezistibile. Si desigur ca eu il voi invata.

-Muy bien Beatrice (foarte bine Beatrice. Muy, pero muy bien (foarte, chiar foarte bine). Asta era ocazia perfecta. I-am aruncat un zambet nevinovat, dar totusi irezistibil. Se uita lung la buzele mele (cred ca din cauza ca zambeam inca), dar altii ii aruncau priviri banuitoare asa ca deveni umpic agitat si spuse:

    -Bun haideti sa incepem ora. Cateodata ii mai surprindeam privirea lui atintita spre mine si nu numai a lui. Cris care era in stanga mea tot imi arunca cate o privire. N-am mai suportat si i-am trimis un biletel in care scris simplu "Ce?". A stat aplecat peste el ceva timp si dupa aceea mi-l dadu inapoi. " Ce crezi ca faci? Flirtezi cu... asta?". Mi-am inabusit un ras. Daca asta ar fi fost un film as fi zis ca e gelos. Dar in viata e cu totul alta situatie. Cris nici nu vorbeste cu mine si nici eu cu el. N-am nimic cu el, dar nici nu-l plac. Bine recunosc.... poate ma enerveaza putin. Dar m-am mirat ca acum el vorbeste cu mine si imi reproseaza ca flirtez cu un profesor. Asa ca i-am scris " ai patit ceva? Tu nu vorbesti cu mine si nici eu cu tine. ai uitat? eu nu exist pentru tine si tu nu existi pt mn. suntem aproape doi straini. Si acm imi spui ca flirtez cu profu? si nu faceam asta" si i l-am trimis. A devenit umpic cam agitat cand l-a citit. Am cam asteptat raspunsul, dar in cele din urma veni. "asta nu inseamna ca nu putem incepe sa fim prieteni. Sti... de mult vroiam sa vorbesc cu tine... sa ne imprietenim". I-am trimis mesaj inapoi " Si de ce nu ai facut-o pana acum? De ce tocmai acum?" Oare ce vroia sa spuna? Si cum ar fi sa fiu amica cu Cris? Adica tipul e inalt, muschiulos si are parul negru cred ca intentiona aranjat ca sa stea ciufulit. Ar fi ciudat... Raspunsul era scurt si la obiect, fara ocolisuri " Pentru ca esti tu"
.......................................................................................................................................................................

o dorinta si un zambet capitolul I

O dorinta si un zambet. 

Ultima ei dorinta a fost sa scriu. Puteam sa ii indeplinesc aceasta dorinta. Puteam scrie despre orice. Dar nu despre ce mi-a cerut ea. Nu stiam ce sa scriu despre dragoste. Inca mai am in minte imaginea fetei ei atunci cand mi-a spus << Scrie despre dragoste Bee. E foarte simplu. Trebuie sa cauti doar acel loc din inima ta care asteapta sa fie descoperit si completeaza-l cu inca ceva >> A zambit in timp ce a spus asta. Acela o fost ultimul ei zambet pe care l-a luat cu ea. Nu puteam sa dezamagesc acel zambet. Nu puteam sa o dezamagesc pe ea. Vroiam sa fiu demna de zambetul si de ultimele ei cuvinte pentru mine. Aceasta era cea mai mare dorinta a mea ... ei bine... de cand...ea a ... a plecat...
    Nu voi mai fi niciodata la fel fara ea. Odata cu ea a luat si o bucata din sufletul meu si al Dianei. Deodata parca cerul nu mai pare asa de albastru si nici zambetele asa vesele. Nimic nu mai e la fel fara ea.

                                                                                                Un fragment din jurnalul lui Bee, intr-o                                                                                                                         dupa-amiaza calduroasa.

Capitolul I:
    "Stateam in camera la mine pe covorul albastru in < triunghiul prieteniei >. Aerul era incarcat si prin perdelele rosii deabia se ivea cate o raza de soare care invaluia camera in mister. Era o liniste totala pana cand...
    -Cum ai putut sa-mi faci asa ceva Di? Sam era agitata si umpic nervoasa. Nu intelegeam de ce ii spuneai " Di". Putea sa-i spuna si "Didi" sau "Dia". Dar am auzit-o de atatea ori spunandu-i Di incat m-a molipstit si pe mine. Eu inca nu aflasem de ce era nervoasa Sam . De aceea le-am chemat la mine si le-am rugat sa facem < triunghiul prieteniei >. Era un fel de ritual pentru noi de cand eram mici si intotdeauna trebuia sa fim sincere in timpul ritualului.
    -Dar Sam, nu e chiar asa grav... incerca sa se scoata Di.
    -Cum sa nu fie grav Di? Ai scris pe blog ca eu in timpul orelor ma uit pe furis la Cris!! Eu nu fac asta. M-am uitat la el pentru ca era in fata mea si era cam greu sa ma uit la tabla fara sa il vad pe el.
    -Hai te rog Sam! Nu ma aburi pe mine. Te uitat parca hipnotizata la el. Iti trebuia si babetica imediat! Di izbucni in ras si cazu pe spate. Sam rosi, dar isi apleca capul in jos pentru ca imi intalni privirea. Sam era rusinoasa. Adica intr-un fel o inteleg. Cris era cel mai dragut baiat din liceu si era in aceeasi clasa de romana cu Sam si Di. Multe fete erau la picioarele lui. Dar mie personal nu mi se parea asa de interesant. Poate ca il placea sau poate nu, dar oricare ar fi raspunsul ea tot rosi. Sam era rusinoasa cand venea vorba de baieti, dar era foarte autoritara. Di era glumeata si cateodata facea prea mult haz de necaz, dar era o companie minunata. Iar eu... eu eram intre ele. Nici nici. Defapt nu stiu cum eram eu. Mi-e cam greu sa vorbesc despre mine. Dar un lucru era sigur despre mine. Eram cea mai buna prietena a lor si ele ale mele si atat conta. Dar destul cu atatea ganduri pentru ca imediat incepu o bataie cu perne intre ele doua si nu stiu cum, dar se nimeri sa fiu intre ele. M-am lasat in jos exact la timp pentru ca o perna trecu deasupra capului meu. M-am aplecat si eu dupa o perna si am intrat in razboi. Toata camera era plina de pene de la perne. Di era cat pe ce sa inghita una. Eu si Sam ne tavaleam pe jos de ras, iar cand Di ne vazu incepu si ea sa rada. Ne-am intins pe spate toate trei si am privit cum cad penele albe din perne... Parca era iarna si ningea in casa.
    -Bun deci Di... daca mai scrii sau spui asa ceva despre mine o sa primesti in fata o lovitura cu perna lui Bee. Ok? incerca sa para serioasa, dar pana si ea radea.
    -Da sa traiti! Cum spuneti dumneavoastra sefa. Altceva?
    -Un capuccino fara zahar te rog! Am inceput sa rad. Ma simteam asa de bine cu ele. Erau amuzante cand aveau certuri minore. Se impacau repede si dupa aceea ne distram toata ziua.
    -Ati vazut ca sunt reduceri la mall? am intrebat eu. Fetele si-au dat ochii peste cap. Da... asa eram eu. Imi placea foarte mult sa cumpar. Tata era directorul unei firme, iar mama era notar, deci aveam alocatie destul de mare si doua dulapuri pline da haine super. Imi placeau foarte mult cumparaturile si niciodata nu mergeam de acasa fara carnetul de cecuri si cartile de credit. Ma relaxau cumparaturile, dar asta nu insemna ca eram obsedata de ele, ca intotdeauna vorbeam despre ele si ca tot timpu eram in magazine. Sa spunem ca era o activitate preferata. Cum a lui Sam e cititul, a lui Di e gatitul de prajituri, al meu este cumparatul.
    -Ce? Am spus si eu asa.
    -Da ca si cum nu ai vrea sa mergem maine sa cumperi tot mall-ul. spuse Sam
    -Termina Sam. Bee nu cumpara tot mall-ul! Numai jumatate! Am ras toate.
                                                                            **
    Era o stare foarte placuta in camera. Una de fericire. Asa era aproape tot timpul dupa ce Sam si Di plecau. Dar nu aveam de gand sa stau in camera mea. Mai bine ma duceam jos si mai uitam la televizor. Cand am coborat pe scari am simtit un miros de ars venind dinspre bucatarie. Hmm... precis Maria arde ceva... din nou. Fata asta chiar nu stie sa faca nimic. Odata a intrat la mine in camera fara sa bata si i-am spus ca data viitoare sa bata la usa, iar ea s-a dus jos, a asteptat sa o strig, a urcat sus si a batut la usa spunand " Am coborat jos ca sa pot urca din nou si sa bat la usa". M-am apropiat de bucatarie si am vazut un nor de fum iesind dintr-o tigaie.
    -Maria ce faci? am urlat eu. Avea o carpa in mana si incerca sa stinga focul din tigaie. Am inceput sa tusesc din cauza fumului. Ma usturau si ochii. Off Maria nimic nu stii sa faci!! M-am uitat la ea si ea s-a oprit tinand inca carpa in mana. M-am rastit la ea:
    -Deschide geamurile si porneste hota, nu te uita la mine!! parca deabia acum se trezise din transa. A sarit in sus cand am urlat la ea si a aruncat carpa in tigaie. Acum focul era si mai mare si s-a facut si mai mult fum. Ma usturau ochii si tuseam incontinuu. Imi mijeam ochii pentru ca daca ii deschideam mai mult ma usturau si mai tare si incercam sa gasesc hota. Vedeam ceva rosu in fata mea. Ala trebuia sa fie focul. Deci mai sus era hota. Am intins mainile in fata si am incercat sa o gasesc. Am gasit-o si am pipait cu mainile suprafata ei pana am gasit un buton. L-am apasat. Parca fumul nu mai era asa dens, dar nu era indeajuns. Trebuia sa deschid si geamurile. Pe Maria n-am mai auzit-o, cred ca a iesit din bucatarie deci trebuia sa ma descurc singura. Off Maria te omor cu mainile mele. Pe langa ca ai dat foc la nu stiu ce mai si lasat sa ma descurc singura. Gata m-am saturat sa tot bajbai pe aici. Daca imi deschid ochii nu ma poate ustura mai tare decat acum. Asa ca i-am deschis. Aghhhhhh!! Proasta idee. Dar m-am grabit spre geam, caci acum l-am observat si l-am deschis. Am simtit cum aerul proaspat intra in bucatarie. Incetul cu incetul hota si geamul isi faceau treaba. In cateva minute fumul disparu si atunci am putut vedea tigaia care inca ardea si carpa in ea. O am uitat de ea!! Drace. Am deschis dulapul de sub chiuveta si am luat extinctorul de acolo. Am ras si nu am inteles de ce tata a vrut sa punem un extinctor in bucatarie dupa exact o saptamana de cand am angajat-o pe Maria. Era cam impiedicata, iar tata mereu a spus ca mai bine previi decat sa patesti un dezastru. Acum ii sunt foarte recunoscatoare ca l-a pus acolo si nu in pivnita sau cine stie unde.L-am indreptat spre tigaie si pfffff.  Focul s-a stins si am incercat sa iau cu o spatula ce a mai ramas din carpa. Abia atunci am vazut ce incerca sa gateasca Maria : banane flambate. Iti bati joc de mine? mi-am zis in gand. Banane flambate? serios acum? Maria era menajera-slava domnului- nu bucatareasa. Ce i-a venit sa faca banane flambate cand ea nici macar o salata nu stie sa faca? Bine macar ca nu e tata acasa. Cred ca daca ar fi vazut asta ar fi dat-o afara direct. M-am indreptat spre canapea si m-am trantit in ea. Am deschis televizorul. Luni seara niciodata nu gasesc nimic interesant la televizor, dar trebuia sa incerc. Ma plictiseam si nu aveam ce sa fac. Mutam de pe un canal pe altul, dar pana la urma am lasat pe stiri. Oricum nu prea conta ce era pentru ca si asa imi era cam somn. Eram semi-adormita, dar am auzit ceva legat de mall-ul din centru. Am adormit pe canapea si am avut cel mai ciudat vis. Eram la scoala, dadeam un test si dintr-o data apare doamna de la stiri si incepe sa imi rada in fata. Acum ca mall-ul s-a inchis nu o sa-ti mai poti luat pantofi. Muhahahahaha. "Doamne ce ciudata"
.....................................................................................................................................................................
 Salut! aceasta este prima oara cand postez asa ca va rog sa fiti blazi cu mine. As vrea sa va spuneti parerea. buna sau rea:D chiar vreau sa stiti ce parere aveti despre inceputul povestii. Cum vi se par pana acum fetele ? dar maria? :D va rog frumos sa comentati si urmatorul capitol va aprea in curand